Adriana Lisandru - pluvială

nu-mi este dor de tine

doar ploaia asta de mai
care-ți poartă mirosul și gustul sărutului
și râsul
și zbaterea venei subțiri de pe braț

doar ea
adună timpul cum adună țărăncile preșul cel nou
după ce au plecat musafirii.

strâng pleoapele. vântul spulberă un iz de cuib nou
și de liliac scuturat. nu-mi este dor de tine.

doar seara asta jilavă
mi se încâlcește în piept
ca un mosor dat de-a dura
printr-un câmp necosit.

[Adriana Lisandru – din volumul „despre ea, niciodată”]